Iata-ne ajunsi si la sfarsitul unui camp plin de farmec, plin de povesti, de prietenii strans legate, de magie: ScoutIS 7 . Si iata a venit timpul sa vorbim putin despre el si sa vedem ce s-a intamplat acolo. Unul dintre cele mai frumoase campuri ale primaverii, unul dintre cele mai interesante campuri despre cultura, spiritualitate, imaginatie si arta. Iata ca si Cercetasii Marini au ajuns in Capitala Moldovei ( de sub Prut), Iasiul nostru, cu teii lui Eminescu, Copoul si Bojdeuca lui Ion Creanga, minunatul si misteriosul Iasi.
Bucurosi si curiosi de istorie, viteji si nerabdatori sa lupte impreuna cu Sfantul Gherghe contra balaurului, cercetasii de la mare pornesc spre Iasi – Valea Lupului.
ZIUA I
Ajunsi acolo pe la ora 20:00, dupa Deschiderea Campului, a urmat cina si jocul-concurs “Ce spun cercetasii?” . Probabil ca stiti de show-ul de la TV “Ce spun romanii?” sustinut de Cabral! Ei bine… cercetasii au incercat sa “parodieze” emisiunea si au facut un joc pe baza acestuia: 2 echipe a cate 4 cercetasii aveau de raspuns la 3 runde+ runda bonus (pentru echipa castigatoare).
Dupa momentul concursului, a venit timpul sa ne cunoastem noile patrule, pentru ca, da, avem patrule noi, cu cercetasi din toate colturile tarii! O coada interminabila s-a facut in fata intrarii din scoala de la Valea Lupului, toti dornici sa aflam, bineinteles, patrulele din care facem parte. Dupa o infernala galagie (pentru ca toate patrulele aveu un numar de la 1 la 20 si toata lumea striga un numar diferit.. va dati seama ce era acolo), am reusit sa ne organizam si sa ne cunoastem intre noi. Dupa seara cu jocuri si cantece cercetasesti urmeaza.. stingerea!
ZIUA II
Desteptare – 7:00 dimineata. Rutina cercetasului, inviorarea, micul dejun si inalnirea cu patrula noua. Incepem sa ne cunoastem. Ne formam o echipa buna, capatam experienta, incredere unii in altii si iubire cercetaseasca. Patrulele prind forma, o schita. Avem un strigat, un nume, un blazon si chiar si un imn. Incepem sa ne luptam cu balaurul prin fapte bune, credinta si iubire de Dumnezeu.
Urmeaza momentul prezentarii centrelor locale de asta data, pentru momentul artistic. Cercetasii Marini au pregatit un moment despre balarul cu 7 capete si dependenta de telefon. Isteti cum suntem, si cu un regizor forte bun, am reusit sa deslusim adevaratul balaur: tehnologia.
Dupa prezentarea tuturor momentelor artistice ale tuturor centrelor locale participante, suntem impartiti pentru a participa la ateliere de creativitate si dezvoltare personala, cum ar fi : jocuri cu poiuri, jonglerii si alte smecherii; teatru si dans medieval; turnul printesei; tir cu arcul; pielarie; poveste incurcata si multe altele.
Dupa cunoscutele ateliere si masa de pranz, va urma din nou, jocul-concurs “Ce spun cercetasii?” , urmand un karaoke cu cantece cercetasesti de munte, dansuri medievale ale priceputilor cavaleri si frumoaselor domnite si o nostalgie ce pluteste in aer.
ZIUA III
Dupa desteptare si pilda din fiecare dimineata intitulata “Gandul zilei”, un moment spiritual ce este de mare intensitate in viata oricarui cercetas afat la ScoutIS, pornim spre hike-ul prin orasul din Moldova, Iasiul. Plimbari cu tramvaiul, accent moldovenesc, cunoscutul “oleaca” si regionalismele specifice. Din cele 7 checkpoint-uri obligatorii, toate patrulele le-au dus la bun sfarsit cu zambetul pe buze, entuziasm si fericire, asa cum ii place cercetasului. Povestea de la Bojdeuca, intrebarile de la Universitate, poze, reusita de a rezista tentatiilor orasului, comunicare cu oamenii, poze, bataturi la picioare, iar poze, strigate, steaguri fluturande in vant, poze, kilometri intregi de mers pe jos si din nou… poze!
Incet, incet, balaurul incepea sa isi epuizeze puterile, in fata a aproape 200 de cercetasi viteji. Dupa multe rugaciuni si povesti aduse cu ocazia Praznicului Sfantului Gheorghe, cercetasii au primit binecuvantare de la pastor si au reusit astfel sa isi invinga si ultimul balaur pe care il mai aveau in viata: propriul lor defect. Acesta a fost omorat, alungat, judecat. Nu se va mai intoarce niciodata, nu de alta, dar nu stie cu cine se pune 🙂
Ca de fiecare data, inchiderea campului, a provocat o explozie de lacrimi, de sentimente, de vorbe. Eu unul, sunt mandru ca fac parte din aceasta mare familie, cu riscul de a ma repeta, sunt mandru! Mandru ca sunt cercetas si mandru ca in cateva zile s-au legat niste prietenii, niste amintiri si niste sentimente, ce peste ani, ne vor aduce aminte de acel balaur, demult invins.
Jurnalistul patrulei Vikingii Tomitani,
Silviu Morcan