Albastrul de Visina

Aventura noastră la Vișina a început vineri seară, când am ajuns cu toții în sfârșit acasă la prietena noatra voluntar de acolo, Bia ( hobby-ul ei este sa valorifice Dobrogea sub forma unui proiect numit “Suvenir din Dobrogea”). După ridicarea steagului Cercetașior Marini, am mâncat și am decis să ne culcam în casă, pentru că deja se întunecase.

Sâmbăta noastră a început la 5:30 dimineața, pentru că cineva (nu dam nume) s-a gândit să pună alarma atunci. Am lenevit noi cât am putut, dar ziua deja începuse iar vaca trebuia mulsa. Doamna Rădița ne-a ajutat să o mulgem pe Jana, apoi am facut un mic tur al ogrăzii, unde am facut poze în fân și am văzut coșarul cu porumb, un craniu de vită, puișorii de găina, curcă și rață (atât de drăguți!), câinii, iepurii și iezii. Văzând că nu avem pensule, câțiva dintre noi am plecat cu Bia la magazin. După ce ne-am încărcat cu Tedi și pensule, vânzătoarea ne-a invitat în curtea sa, pentru a vedea “un trandafir în culori de nedescri”. Când am intrat, am găsit un colț de rai: trandafiri de toate culorile, fiecare transmițând un miros îmbietor distinct, ciresi cu crengi încărcate, vișini sub umbra cărora uitai orice grijă și o mulțime de pui de curcă. Trandafirul despre care ne-a zis proprietara era de o culoare purpurie, cu dungi alb-rozalii, de parcă a fost introdus în două culori puțin amestecate. Am plecat de acolo cu plinul de cireșe făcut, cu multe poze și un sentiment plăcut.
Ajunsi acasă, am început sa vopsim cu “albastru de Vișina” locul de joaca contruit cu un an în urmă tot de cercetași. Unii dintre noi am fost chemați de doamna Rădița pentru a vedea cum se taie și tranșează o găină și un cocoș, și am ajutat la jumulirea lor. Mai târziu am fost hrăniți cu o ciorbă delicioasă făcută din carnea lor. Când ne-am întors la ceilalți, am început cu toții să transportam pietre pentru noua construcție de camp din curtea Biei, cu mine ca “șef de carieră” și cu micuțul Luca în frunte. Cu toții am dat la sapă pentru a face groapa pentru construcție cât mai adâncă.
După masă, am început să decorăm locul de joacă proaspăt-vopsit. După multă “gândire artistică”, “Dă cu albastru că am greșit” și haine/pãr/piele/bocanci vopsiți, am terminat în sfârșit de decorat locul de joacă. Pe parcursul zilei, groapa s-a adâncit (capetele liderilor abia se mai vedeau, iar noi nici atât), noi am făcut o plimbare cu căruța, iar locul de joacă era terminat.
Cum a început să plouă abia după ce am terminat noi treaba, am asteptat să iasă soarele. Apoi, am mers să căutam râme într-un șanț, am luat fiecare un băț de stuf iar cu ajutorul Domnului Pisi, undițele noastre au fost gata. Din cauza norului de ploaie care se îndrepta înspre noi, n-am reușit să prindem niciun pește, așa că ne-am întors acasă chiar înainte de începerea ploii. În acea seară, ne-am mulțumit stomacurile cu brânzoaicele făcute de doamna Rădița și Bia, îmbibate în laptele cald muls in acea dimineață. Am dormit duși, cu sunetul liniștitor al ploii torențiale pe fundal.

Duminică, la 6:30, 3 dintre noi ne-am luat undițele si am plecat spre baltă, pentru o a doua încercare. După o tentativă involuntară de a prinde pește cu picioarele (cu tot cu bocanci ) ne-am întors acasă victorioși, cu 7 pești în pungă . Din păcate, marfa noastră a fost aruncată ori la câini, ori înapoi în baltă.
După ce ne-am făcut bagajele și ne-am uscat picioarele, am plecat spre portul din Jurilovca, de unde am mers cu șalupa până la Gura Portiței. Am făcut o plimbare pe plajă, culegând crabi și scoici unice, și am găsit o bucată de lemn masiv, din “Corabia argonautilor, de acum 2000 ani” . Am luat cu toții un cui ca suvenir, am încercat să o ridicăm, evident eșuând, iar apoi am plecat înspre șalupă în grabă, pentru că ploaia ne urmărea. Am ajuns la timp înapoi la mașină, plecând acasă cu buzunarele pline de scoici, nisip și multe amintiri frumoase.
Vișina are un viitor frumos, pentru că oamenii de acolo sunt muncitori și își doresc să facă viața la țară cunoscută poporului. Cu siguranță această ieșire a fost doar începutul unui frumos proiect, care va fi dus până la capăt în curând.
Ne-am simțit rupți de lume și am putut vedea satisfacție pe fețele tuturor la plecare, dar și pe parcursul zilelor petrecute împreună.

Andra Furnica – patrula Copiilor din Porumb  si

Jurnalistul patrulei Vikingii Tomitani- Morcan Silviu