Gata oricând… pentru Cupa Izvoarelor

Cupa Izvoarelor 2016, Mălaia judetul Vîlcea

“Prima zi: Autocarul a ajuns la ora 6:00, astfel incat la ora 6:30 am plecat din Constanta. Drumul a fost destul de obositor, cu cateva mici opriri (pauzele de masa si oprirea unui politist pentru a face un control de rutina). Intr-un final, am ajuns si ne-am montat corturile, iar dupa ce am terminat am mers sa mancam CONSERVE!!! Yammmmm… In aceeasi seara am luat la cunostinta regulamentul si programul campului. Imi inchipuiam atelierele si randul de cercetasi ce asteptau sa raspunda provocarilor. Cu aceste ganduri am adormit in cortul plin de paianjeni…ihhhh…

A doua zi: Desteptarea a fost la ora 7:00. Am facut inviorarea si am mers sa mancam (conserve). Dupa 30 minute de la masa, am plecat in hike. Din pacate,  ne-a prins din urma PLOAIA. Eram uzi leoarca si ne era foarte frig. A fost necesar sa punem pe noi folia de supravietuire.
In momentul in care am ajuns in camp ne-am pus incaltamintea si hainele la uscat. TOTUL ERA UD!!!
A treia zi: Am avut foarte multe ateliere. Eu am participat la viza!
A treia zi…seara: Am avut focul de tabara,unde ne-am facut facut multi prieteni (ADI si AMI …imi e dor de voi). Adi si Ami sunt sunt imortanti pentru mine deoarece mi-au aratat ce inseamna sinceritate si corectitudine (in special Ami). In schimb Adi mi-a demonstrat ca proverbul ,,NU JUDECA O CARTE DUPA COPERTA,, este cat se poate de adevarat
Multumesc, ADI si AMI!
A patra zi ( ziua premiilor): Am luat si noi un premiu datorita exploratorilor (multumim explo!).
Ultimele clipe: Am ajuns la ora 22:00 in Constanta. Aveam sufletul incarcat de fericire. Vreau sa ma reintorc,sa traiesc din nou acele clipe! GATA ORICAND!”
OANA Scripcariu

“Am fost nerabdatoare si emotionata in ziua de 30 iunie 2016 cand, m-am trezit la ora 4:30 pentru a participa la mult asteptatul camp ,,Cupa Izvoarelor” din judetul Ramnicu Valcea, comuna Malaia.
De dimineata ne-am strans unii mai emotionati, altii mai infrigurati in fata Palatului Copiilor pentru a astepta autocaruul ce avea sa ne aduca in zona de camp. O data plecati, dorul de casa era din ce in ce mai mare (pentru uni). Dupa aproximativ 100 km am facut in popas intr-o benzinarie pentru a servi masa. Dupa un drum lung in care ne-am jucat “Varcolacii” si am stat la povesti, ne-am oprit la un restaurant aproape de Ramnicu Valcea unde am mancat pe saturate. Intr-un final, am ajuns in zona de campare unde ne-am revazut cu prietenii nostri cercetasi din alte centre locale, dar ne-am facut si prieteni noi. Putin timp mai tarziu, am ancorat corturile, am mancat, apoi a inceput festivitatea de deschidere a campului,unde m-am simtit emotionata cand s-a cantat imnul Romaniei. Cand festivitatea s-a incheiat,am avut liber la distractie pana la ora 23:00 cand a trebuit sa ne culcam si sa ne “incarcam bateriile” pentru hike-ul ce aveam sa-l parcurgem a doua zi.
In dimineata urmatoare, ne-am trezit, am facut înviorarea cu Gabi (un lider de la noi din centru), ne-am spalat la rau, am mancat si ne-am pregatit de hike.
Consider ca la probele din hike ne-am descurcat destul de bine, tinand cont ca am luat maximum de puncte la toate probele mai puţin la cea de supravietuire unde sm luat opt puncte din zece.
Am incurcat drumul, dar din pacate vremea nu a tinut cu noi si a inceput sa ploua. Din nefericire nu am putut termina probele asa ca toti ne-am intors in camp. Odata ajunsi in tabara, uzi pana la piele, ne-am schimbat si ne-am jucat in râu. In a treia zi am avut ateliere, concursuri de orientare, prim ajutor si intrebari de cultura generala.
A trebuit sa pregatim un moment artistic asa ca am compus un cantec inedit.
Am mers in padure si am luat lemne pentru focul ce urma sa aiba cam 3 metri.
Apoi toata seara am petrecut asa ca am inceput sa cantam, sa povestim si sa ne jucam.
In dimineata urmatoare s-a desfasurat festivitatea de inchidere a campului dar din pacate nu am reusit sa aducem cupa acasa. Poate la anul ne vom stradui mai mult.
A fost inca o experienta unica de neuitat si neratat.”

Bianca Floarea

“In acest camp, de la Cupa Izvoarelor, am fost coplesita de numarul nostru imens de oameni plini de bucurie si cu un gand de a face lumea mai buna.
Ajungand in autocar mi-am facut prieteni noi cu interese comune, intrebandu-ma ce facusem in timpul acela de nu ii descoperisem mai devreme.
Cand am ajuns in camp am fost putin speriata de multime, dar acest sentiment a trecut natural.
In hike lucrurile nu au mers conform planului, vremea stricand voia buna, insa ne-a pus intr-o situatie adevarata si spontana a unui posibil incident pe munte. Am invatat sa-mi tin in frau panica si m-am calmat cu un cantecel vesel.
Din fericire ne-am intors toti acasa, unii cu febra altii cu dureri de gat, insa cu o experienta ajutatoare in situatii de urgenta. Si cel mai important lucru e ca ne-am descoperit mai bine pe noi insine.”

Madalina Husaru